Ovi Blog

blogul personal al lui Ovidiu Ştefan Lala

Numai bolnav să nu fii!

leave a comment »

Acum ca s-au terminat alegerile, sa trecem pe teren sa vedem ce se mai intampla. Trebuie sa merg periodic la un control medical la Policlinica si de fiecare data mi-e groaza de ce va urma.

Pentru a putea intra la doctor, trebuie sa treci prin niste faze. Prima e sa-ti scoti bon de ordine de la ghiseu, unde fiecare doctor are un numar limitat de pacienti pe care-i poate primi in ziua respectiva. Daca ai noroc sa te numeri printre fericitii posesori ai bonului respectiv iti rezolvi treaba intr-o singura zi, daca nu mai incerci odata a doua zi. Stiind ca ghiseul se deschide la ora sapte dimineata, pe la fara un sfert, hop si eu!

Inauntru, pe lungimea a doua holuri, in jur de 80-100 de oameni deja facusera coada si veneau in continuu, lumea discuta, tuseau unul mai aspru decat celalalt, primeau sms-uri pe telefoane, comentau alegerile si mai ales asteptau sa se deschida ghiseul.
Pe la sapte si zece, dupa ce si-au sorbit cafeluta, doamnele de la ghiseu incep sa imparta bonuri la doua maini.

Eu care ma situam in partea din spate a cozii nu puteam sa vad ce se intampla, dar dupa cateva minute am putut auzi: la doamna doctor Cutarescu nu mai sunt bonuri!

Norocul meu ca nu asteptam la Cutarescu, dar a inceput sa-mi fie teama ca sa strige si numele doctoritei mele inainte de a ajunge la mult ravnitul ghiseu.

Inca cinci minute si se striga: la oftalmologie nu mai stati ca nu este doctor astazi!

Am rasuflat din usurat, mai ales ca ma apropiam considerabil de ghiseu.

Cand mai aveam doi oameni in fata, doamna de la ghiseu se pregatea sa strige din ceva. Ma rugam la Dumnezeu sa strige: “s-a realizat bingo!”

Nu puteam avea eu norocul asta, inevitabilul se produce in urmatoarele secunde si se striga: nu mai sunt bonuri nici la doctorita Xulescu!

Raman la coada in speranta ca poate mai indeasa femeia un bon in plus. Cand ajung, ii explic ca vin din alta localitate si nu pot ajunge mai repede, chiar daca ar fi sa repet figura asta si maine. Ea nimic, astea-s bonurile, asta-i regulamentul, nu aveti decat sa va conformati.

Bine doamna, mai vin si maine, insa dati-mi un bon pentru maine sa scap de emotiile care ar putea deveni perpetue. Nu putem da bon de pe o zi pe alta, imi zice doamna ghiseista!

In fine, renunt sa mai discut din respect pentru cei care erau in urma mea si aveau aceleasi emotii, insa pentru alti medici.
Plec si revin a doua zi, de data asta la ora sase, sa fiu sigur. Surpiza este ca aproximativ acelasi numar de oameni se aflau la coada si bineinteles ca voi fi nevoit sa trec prin aceleasi emotii.

Nu s-a strigat bingo, si am reusit sa iau bon, dar programul doctoritei era impartit in doua parti de dimineata si cateva ore de dupa masa. Ati ghicit, m-am calificat doar pentru intrevederea de dupa masa.

Si totusi e bine! La Hunedoara policlinica are alt obicei, trebuie sa mergi la 1 ale lunii ca sa te programeze pentru luna urmatoare. Daca ai pierdut startul mai stai o luna!

In schimb poti merge la cabinetul particular al aceluiasi doctor si esti tratat regeste, fara coada, fara bonuri de ordine, dar pe ceva banuti.

Iata de ce stau batranii si pensionarii bolnavi la acele cozi care zicem noi ca ii reprezinta.

Se va schibmba vreodata chestia asta in tarisoara noastra? Nu cred sa mai apuc!

Written by fanelala

10 Noiembrie 2009 la 20:39

Postat in cugetări

Tagged with ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: