Alta poveste

Din pacate, vad ca am inceput sa scriu tot mai des despre batrani si problemele lor. Am ingrosat des pentru ca, la cat de des scriu, s-ar putea sa va ingrijorati.

In fine, viata la tara de care am avut parte in aceasta vara m-a tinut mai departe de scrisul pe blog, dar nu prea departe de net. Sa trecem la a doua batranica despre care vreau sa va povestesc, care e ceva mai tanara decat cea dinainte, adica nu are decat 72 de ani si din cauza durerilor de oase se interneaza la “Baia Sarata” din Deva, o sectie a Spitalului Judetean.

Toate bune si frumoase (atat cat pot fi pentru un bolnav), din cauza gravelor probleme pe care le are la oase, femeii i se prescrie tratament la pat. Ca sa intelegeti, bolnavii care se interneaza aici, daca se pot misca cat de cat, merg pe picioare la fiecare cabinet, unde li se face tratament cu aparate, parafina, masaj etc., iar celor care au afectiuni mai grave si nu se pot deplasa li se face tratamentul la pat. In aceasta categorie se afla batranica nostra.

Asistentele sunt cele care fac treaba si fiecare dintre ele asteapta cate o atentie de la batranica. Unele o primesc, altele, de fapt alta, nu o primeste pentru ca se poarta mizerabil.

Mai concret, sa va reproduc un mic dialog:

– Buna ziua.
– Buna ziua.
– Ce medicamente iei?
– Ce mi-a dat doctorul.
– Sa le vad, unde le tii?
– Uitati, aici, in geanta, am si X si Y, toate inainte de masa (si ii arata unde le tine, adica langa portofelul cu bani)
– Aha, hai sa-ti iau tensiunea.
– Poftiti, dar cat am tensiunea?
– Lasa, ca nu-i treaba ta, doctoru’ tra’ sa stie!
– Celelalte asistente imi mai zic cat am, ca sa stau linistita ca nu-s probleme.
– Da, celelalte, ele mai ies cu cate ceva de aici, eu imi fac doar datoria!
– Bine, sa va dea Dumnezeu sanatate!
– Multumesc, dar numai cu sanatate e cam greu in ziua de azi, la revedere!
– La revedere.

Fiind sambata, cand tot spitalu-i gol, batranica noastra iese pentru cateva minute, mai precis 10, in curte, sa ia aer, si cum se deplaseaza ea greu, pana urca si coboara un etaj, trec cateva minute bune. Intoarsa in salon, isi face un control la geanta pe care tocmai i-o aratase asistentei si constata cu consternare ca-i lipsesc toti banii pe care-i avea in portofel. Nu multi, dar era tot ce avea, adica 130 de lei, cam jumatate din umila-i pensie. Trage scurt o concluzie care pe mine m-a lasat masca: daca nu i-am dat niciun leu ca-i obraznica si vorbeste urat, si-a luat singura!

Batea vantul prin spital, era sambata si majoritatea bolnavilor care se mai puteau deplasa cat de cat erau plecati acasa. Singurii pacienti care mai erau in spital erau cei care aveau probleme serioase de deplasare si nu aveau acceptul medicilor sa paraseasca spitalul, deci nu aveau nici posibilitatea sa caute prin alte saloane prin posetele “colegelor”.

Sa tragem o concluzie sau… adica daca nu dai iti iau?

Pai daca tu esti o mizerabila care vorbeste la per tu cu o posibila bunica, te porti ca un caporal dintr-un lagar de concentrare nazist, confunzi o institutie in care trebuie sa ajuti oameni cu o cazarma nazista, crezi ca e normal sa mai primesti si “atentii”?

Imi pare rau si nu vreau deloc sa denigrez acest spital in care si eu mi-am gasit gazduire si vindecare si de care am fost foarte multumit, aici s-au tratat foarte multe persoane pe care le cunosc si au fost foarte multumite de rezultatul tratamentului de acolo, dar iata ca se strecoara printre oameni care-si vad de treaba si astfel de specimene.

Am intrebat batranica daca i-a spus medicului care o trateaza despre nefericitul eveniment si mi-a zis ca i-a fost jena sa-i spuna, pentru ca medicul este “asa un om cumsecade” si nu merita sa-l supere cu astfel de povesti.

Concluzie: auzi acolo, sa nu-l supere, sa nu deranjeze, sa nu faca scandal, sa nu iasa iures in spital, sa ramana asa, poate ca si-a luat fata dreptul.

Dorinta: sa-i ramana fetei dreptul, si sa-l foloseasca in aceleasi scopuri pentru care era destinat. Nu credeam totusi ca intre asistentele unei institutii de sanatate sa fie astfel de specimene.

Publicitate