RECAPITULARE

Nu va ganditi ca cineva a capitulat odata si acum o face pentru a doua oara.

Recapitularea, era in scoala, cel putin in cea pe care am facut-o eu, partea de final a unui trimestru sau a unei perioade din ciclul de instruire, in care profesorul materiei respective facea cu noi, elevii, o retrospectiva a unei parti din materia pe care ne-o preda, incercand sa sintetizeze acumularea de cunostinte si sa verifice in ce masura am reusit sa ni le insusim. Era destul de grav, pentru ca se lasa cu note si ca sa primesti o nota cat de cat buna trebuia sa cam stii despre ce e vorba.

Cum vad eu acum aceasta “recapitulare” este exact ceea ce scrie pe pancartele oamenilor care protesteaza in piata, adica fiecare cu ce-l doare.

Am vazut inscrisuri de tot felul, incepand de la “jos cutare”, “ghici cine pleaca”,”jos taxa auto”, “salvati rosia montana”, “nu eutanasierii cainilor vagabonzi”,”mi-e foame”, “ne-ati ciuruit salariile”, “nu vrem comasate ci anticipate”, “ne-ati taiat pensiile”, “traiti bine???”, si asa mai departe.

Ei, eu aceste inscrisuri le vad ca pe o RECAPITULARE a tuturor smecheriilor pe care le-a facut acest guvern laindicatiile pretioase ale comandantului suprem si pe care poporul acesta indurator le-a incasat zi de zi cu stoicism, vazand la TV ca si alte popoare o iau in bot si se revolta pentru neajunsuri mult mai mici, dar cu speranta ca noi, romanii, fiind mai ingaduitori, am amanat mereu revolta, ca doar, doar maine va fi mai bine.

Acest lucru nu s-a intamplat, romanul a fost trisat si inselat, dus cu zaharelul de pe o zi pe alta, RECAPITULAREA a devenit inevitabila, iar urmarile vor fi incalculabile pentru cei care conduc.

Exista o experienta romaneasca in acest domeniu, desi unii ne cred mai moi si fara verticalitate, dar nu as paria in favoarea guvernantilor pe acest lucru.

Ramane sa vedem cum se va termina acest val de proteste romanesti in tabloul european, dar parerea mea este ca nu ne vom face de rusine fata de greci, italieni sau spanioli.

Vedea-vom!

Publicitate

Opriti istoria, cobor la prima!

Sloganul nu-mi apartine, l-am vazut la televizor pe o pancarta a celor care protestau impotriva regimului care se vrea vesnic, dar care se pare ca are zilele numarate.

Mai socante mi se par vorbele unora din cei de la putere despre cei care manifesta in piata: nevrotici, anarhisti, tarani, derbedei, batausi, inculti, fanatici, hoti, dar mai ales viermi.

Baconschi este unul dintre lingaii care si-a permis sa spuna asa ceva despre niste romani amarati care nu mai suporta foamea si dispretul cu care sunt tratati de aceasta tagma, dar cel mai oribil dintre toti, cel mai josnic si nespalat la gura, cea mai trista fata palida este unul Urban Iulian, o nulitate de om de la PDL. Acesta din urma a zis despre manifestanti ca sunt viermi.

Atat deocamdata, in rest cred ca se vede foarte clar la televizor ce se intampla.

Conjugarea verbului „a polua”

Eu poluez
Tu poluezi
El polueaza
Noi platim
Voi platiti
Ei nu platesc
Elevii nu trebuie sa dea copy/paste si sa scrie aceasta la lucrarea de gramatica.

Explicatia este aici:
Noua lege care taxeaza autovehiculele la inmatriculare are ca slogan “poluatorul plateste”, insa tot ea (legea) zice ca:

Nu plătesc taxa auto (printre altele) nici maşinile care apartin instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, maşinile ministerelor, ale altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate, prin donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică. Totodată, diferite organizaţii şi fundaţii sunt scutite de taxă.
Nu plătesc taxa auto nici maşinile confiscate sau intrate potrivit legii in proprietatea privată a statului şi acordate cu titlu gratuit in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Eu stau si ma intreb: astea, scutitele, nu polueaza?

 

Oameni buni

Am comentat, la Denisa pe blog, ca particip cu ce pot la ajutarea a doua fetite pe care eu le-am numit ingerasi, adica cu transportul oricaror obiecte (jucarii, dulciuri, produse alimentare, hainute s.a.m.d.) care vor fi donate celor doua fetite.

N-a trecut mult timp, adica exact o saptamana si deja s-au adunat una-alta de la cei care au fost impresionati de povestea fetitelor si iata-ne la Bârcea Mare cu primul transport. Am participat pentru prima data la o astfel de activitate si cu greu mi-am stapanit lacrimile.

Cele doua fetite al caror tata s-a dus si le-a lasat doar cu mama lor in mijlocul unei societati destul de aspre (pe care doar oamenii de bine mai pot s-o faca ceva mai buna) se jucau impreuna la ceas de seara, sub supravegherea mamei lor, intr-o camera de bloc muncitoresc din Bârcea Mare, o camera incalzita cu lemne donate si ele zilnic de fostul patron al Lidiei, mama lor (cinste lui!), cu gramada de papusi primite de la oamenii de bine care s-au sensibilizat la cazul lor.

Aparent erau bine, dar se simtea in privirea lor si in atitudine lipsa barbatului din casa, a tatalui care iti ofera sentimentul de siguranta, de protectie si de liniste. Pentru ele acesta nu mai este, din pacate, de la o varsta nepermis de frageda, iar viata lor va fi marcata mult timp de aceasta lipsa.

Am fost bucuros sa le vad totusi ce ochi mari si plini de multumire au facut atunci cand au vazut cum incep sa apara, din cateva sacose aduse de noi, ba cate o jucarie sau papusa, ba cate o cutie de ciocolata, cate un Mos Craciun din ciocolata, sticle de suc natural sau bomboane de pom. Si Lidia a fost coplesita de gramada de produse alimentare pe care le-a primit.

Ce sa spun, cred ca eu am fost cel mai emotionat si simteam acel sentiment grozav de satisfactie ca poti sa ajuti sau sa multumesti pe cineva cu niste lucruri relativ simple, dar care pentru ei inseamna mult mai mult decat ne putem inchipui.

Toate acestea nu erau posibile daca nu existau – si cred ca vor mai fi – acesti oameni buni, care au citit si mai ales au facut ceva pentru cei doi ingerasi carora le transmit multumirea pe care am citit-o in ochii mari si frumosi ai fetelor si mamei lor.

Incerc sa va redau mai jos niste poze, unde le vedeti pe fetite bucurandu-se de cadouri, dar si incercand sa ne zadarniceasca plecarea prin participarea la jocurile lor nevinovate.

Problema economica

Toata lumea stie ca daca esti comerciant si vrei sa faci o vanzare sau o cumparare, emiti o factura sau primesti o factura pe care trebuie sa o incasezi sau sa o platesti la termenul de plata pe care il stabilesti de comun acord cu partenerul de afaceri, in functie de termenii unui contract sau o intelegere oarecare.

Chestia cu termen de plata mie mi se pare o gaselnita pe care nu o inteleg atata timp cat exista banci de la care iei credit, ti-ai facut un plan de afaceri, ai un desfasurator de plati si incasari, deci stii ce te asteapta si cum trebuie sa reactionezi din acest punct de vedere.

Culmea e ca, datorita faptului ca am lucrat la diferite firme si m-am lovit de acest flagel al unei economii normale, am constatat ca aceasta intarziere voita de plata se practica la nivel european, adica nu esti un jucator normal pe piata daca nu stii de termene de plata, daca nu dai marfa cu plata la 30 de zile si mai ai rabdare sa o mai si astepti inca vreo 30.

Ma mir ca accepta asa ceva marea noastra uniune europeana si ca se practica asa ceva in economiile dezvoltate.

Nu frate, ai bani cumperi, n-ai bani aduni si apoi cumperi. Pentru credite s-au inventat bancile care chiar asta fac, iti dau bani cu dobanda pentru a-ti cumpara marfa de care ai nevoie sa o vinzi cu profit, mai mare decat dobanda bancii, dupa care sa-ti achiti ratele si sa te bucuri de ce ti-a mai ramas din profitul pe care l-ai aplicat.

Bineinteles ca din bucuria profitului se mai scad unele cheltuieli cu angajatii, cu transportul, cu intretinerea, cu taxele pe care le datorezi statului, samd.

Treaba merge in felul urmator:

– Eu am o firma de comert, am luat un credit din banca, cumpar marfa cu banii jos, si incerc sa vand marfa respectiva, dar nu am rulajul care mi-ar aduce un profit normal si atunci caut si alti comercianti care ar putea sa ma ajute la vanzare, dar carora le dau un discount de unde sa-si realizeze si ei un profit.

Acei comercianti nu au nici un interes sa-mi vanda mie marfa, decat daca le dau termen de plata egal cu data la care vand si ei marfa respectiva. Daca fiecare firma are credite de la banci, daca fiecare comerciant joaca dupa regula care zice ca daca ai bani cumperi daca nu te uiti, de ce mai trebuie sa-si acorde firmele intre ele termene de plata?

A, iti fac plata prin banca si dureaza doua zile pana iti intra banii in cont, nu-ti fac plata pana la receptia marfii, mi-ai oferit un serviciu pentru care dureaza ceva timp contorizarea lui, facturarea si normal ca si incasarea nu poate fi instantanee, deci sunt necesare niste termene, dar nu o luna, doua, sau chiar sase.

Insa se practica termene de plata in functie de cantitatea de marfa cumparata, in functie de gradul de prietenie cu furnizorul, de apropierea lui de firma de stat la care trebuie sa-i dai banii, daca-i mai dai, samd.

Daca ar disparea acest lucru din practica comerciala, sau cel putin ar fi mai bine controlat, eu cred ca economia ar fi mult mai sanatoasa si banii ar circula mai eficient.

Mai mult decat atat, statul si-ar incasa mai rapid taxele de care are atata nevoie, dar nici nu ar calari fara sens firmele care nu si-au incasat banii pe marfa sau serviciul furnizat catre terti, dar sunt nevoiti sa plateasca taxa pe valoarea adaugata atata timp cat ei nu si-au incasat banii pe marfa sau produsul vandut.

Pai cum vrei statule draga sa-ti dau taxa pe ce nu este? Lasa-ma sa-mi incasez banii si apoi ti-i dau cu cea mai mare placere, ca oricum n-am de ales!

Dupa mintea mea as face ceva si mai eficient pentru stat, dar si pentru comerciantul care si-o cam suge de la acest parinte pe care-l numim stat: un sistem , de altfel destul de sofisticat, care in mod automat, in momentul in care ti-a intrat in cont o suma venita de la un client, partea de TVA sa se vireze automat in contul statului, fara ca beneficiarul acelei sume sa mai aiba acces la acesti bani, care de fapt nici nu sunt ai lui.

Sunt convins ca acest sistem e foarte greu de realizat, dar el poate fi aplicat acolo unde banii se incaseaza prin case de marcat legate la un sistem unitar, la platile facute prin POS, la platile facute prin internet, la benzinarii, la supermaket-uri, la ghiseele primariilor. Mai putin la piata, unde cumperi direct de la producator, adica de la taran, care saracul de el nu are de unde sa-ti puna la dispozitie un POS.

S-ar putea gasi si pentru el o solutie, adica sa se realizeze acea mult discutata piata de gross, acolo unde sa-si duca produsele, sa-i fie evaluate si platite pe loc, dupa care sa mearga inapoi la activitatile lui de producator, pentru ca el este agricultor nu comerciant.
Io stiu, oi avea dreptate sau urlu de unu singur asa cum mi-am propus de la inceputul acestui blog?

Auzi, taxe!

Ultima chestie care m-a dat pe spate este dorinta guvernantilor, că sefii lor de la UE vor scapa o noua taxa referitoare la amaratii de noi care ne incalzim mai ieftin decat bucurestenii, adica de la centrale de apartament. Adica daca ai centrala pe gaz, inseamna ca poluezi, deci platesti.

Pai mai jmecherilor, asta-i poluarea care trebuie taxata?

Daca centrala mea pe gaz polueaza atunci ce va faceti cu CET-urile voastre care sufoca sau mai rau, ce faceti cu fiecare soba pe lemne sau carbuni care pufaie in fiecare gospodarie din toate satele romanesti?

Alea polueaza in mod traditional, le aveam si pana acum si nu ne-am sufocat de la ele! Hai sa fim seriosi dragilor guvernanti, mai ganditi-va, ca nu toti romanii sunt prosti.

Si ca-i la moda: “numa zic!”

Murim sau facem sport?

Nu ma feresc sa recunosc ca sunt stelist, dar atat, nu si suporter al lui nea Gigi.

Dar sa trecem la ce s-a intamplat aseara, la meciul cu Pitrolu’ Ploiesti, o echipa ca oricare altele daca nu s-ar fi petrecut niste magarii asa de mari cum n-am mai vazut.

Dupa o repriza aproape ok in care Steaua i-a cam pus la respect pe gazari, au inceput sa se agite spiritele iar petrolistii, daca au vazut ca nu se poate castiga pe teren, au inceput sa-si trimita mesagerii din tribune.

Asa ceva nu am putut vedea in viata mea, adica un nebun sa plece din tribune si sa loveasca un jucator de pe teren, apoi sa doreasca sa mai faca niste victime in teren dar oprit la timp de un jucator sarb de la Steaua sa fie oprit, cam dur e drept, dar foarte meritat, dupa care bietul sarb sa primeasca un cartonas rosu la fel ca si portarul Stelei care a pus umarul la oprirea nebunului din actiunea sa criminala de a dobori cati mai multi jucatori stelisti.

Deci, un tampit intra pe teren, de fapt erau trei dar asta a scapat, scapat in sensul ca trei grasuni de la firma de securitate a stadionului, stateau si se uitau la el cum avanseaza pe gazon, acolo unde probabil ca lor li se termina autoritatea, nu fug dupa el ca erau prea grasi dar nici nu striga la bietul Galamaz, bai vezi ca te omoara ala, sau fereste-te, ca vreme aveau sa o faca, si lasa sa se petreaca o nenorocire de care se cutremura o lume intreaga care se uita la televizor.

Asta trece, dupa care un arbitru despre care bosii fotbalului zic ca ar fi procedat corect, vede cum niste colegi stelisti catre care se apropia criminalul sa-i sparga si pe ei, il blocheaza si-l trantesc la pamant, lucru pe care nu l-a facut firma de protectie in timp util, deci acest arbitru, considera de cuviinta sa-i pedepseasca pe fotbalistii stelisti cu cartonase rosii.

Adica, bai copii, a sarit ala gardu’, v-a spart nasu’ cu un box dela de fier, ar fi vrut sa va mai sparga si pe altii dar voi l-ati oprit, dar chestia e ca nu l-ati oprit prin mijloace regulamentare, adica l-ati lovit cu piciorul si cam tare, si bietul om a suferit vreo trauma, deci luati voi de aici cartonas rosu!

Pai prietene arbitru, daca eram eu in locul lor, nici macar nu ma intrebam ce cartonas imi dadeai, ii dadeam direct somnul de veci pentru ca asta merita un tampit ca asta.

De ce sa judecam un sportiv dupa reguli sportive cand el este atacat de un delicvent civil cu procedee dinafara sportului? Adica ala te injunghie cu cutitul si tu, mare arbitru, decizi ca nu trebuie sa te aperi cu aceleasi arme, ca trebuie sa fugi din fata lui si sa astepti vreo doua ceasuri pana intervine firma de securitate sa te protejeze, iar daca ai schitat un gest impotriva lui, sa-ti dau cartonas rosu, ca asa-i in fotbal.

Ei frate, afla ca nu-i chiar asa, iar sarbul de la Steaua stie asta de acasa, ai sarit la gatul meu, te-am servit imediat cu ce meriti.

Acum se asteapta sa zica Federatia si nu stiu ce comisii ce si cum despre bietii fotbalisti, adica ce pedepse vor primi, pai nu de pedepse ar trebui sa fie vorba ci de felicitari sau premii in bani, dar bani grei. Eu pentru asta i-as premia mai mult decat pentru niste goluri date intr-o poarta sau alta. Acolo s-au intamplat niste fapte civice, adica au fost agresate niste persoane, iar alte persoane au luat o atitudine civica pozitiva impotriva delicventilor, i-au oprit pe infractori sa continue atacul impotriva unor persoane nevinovate.Asa ar trebui sa inteleaga si procurorii care vor judeca acest caz cele intamplate in acest caz pe stadionul din Ploiesti.

Mare doamnă, mare caracter!

Nu am vrut sa scriu nimic despre Huidu pentru ca nu puteam fi obiectiv si nici nu puteam (sau nu pot) sa nu inteleg drama victimelor din accidentul provocat de el. L-am ascultat si pe seniluţul de CTP, care nu scapa nicio ocazie sa-si arate venele jugulare umflate de atata verticalitate sofereasca si sa se victimizeze in legatura cu cate eventuale accidente a evitat el prin conduita preventiva care-l caracterizeaza.

Mare doamna mi s-a parut Teo Trandafir care, spre deosebire de prietenul ei, stiti cine, nu vreau sa-i scriu numele din sila de felul in care a luat pozitie (mai bine tacea dracului). Vinovatii adevarati ai acestor accidente sunt cei care nu vor sa dea banii pe care-i platim pe rovinete, accize si tot felul de taxe, la modernizarea drumurilor si la cresterea sigurantei pe drumurile nationale.

Indiferent cine produce sau cine este victima unui astfel de accident, toti sunt victimele soselelor nostre, a indiferentei conducatorilor tarii in a face ceva pentru imbunatatirea nenorocitelor noastre de drumuri. Daca am cuantifica materialele de constructii bagate in vilele si casutele “micilor ceausesti” care conduc acum românica, cu siguranta ar fi fost suficient ciment si asfalt sa se mai construiasca o banda in plus, daca nu o autostrada, care sa ne fereasca de aceste nenorociri.

Daca unii l-au condamnat pe Ceausescu pentru genocid, oare cati morti putem numara pe soselele tarii si cat de departe sau aproape suntem de un genocid acum, cand se moare pe asfalt mai abitir decat de inima, cancer sau te miri de ce alte boli grave?

Tră’ sa mai cujetam oţâră si dupa aia sa dam cu paru’, si de aia am toata stima si respectul pentru Teo Trandafir.

Alta poveste

Din pacate, vad ca am inceput sa scriu tot mai des despre batrani si problemele lor. Am ingrosat des pentru ca, la cat de des scriu, s-ar putea sa va ingrijorati.

In fine, viata la tara de care am avut parte in aceasta vara m-a tinut mai departe de scrisul pe blog, dar nu prea departe de net. Sa trecem la a doua batranica despre care vreau sa va povestesc, care e ceva mai tanara decat cea dinainte, adica nu are decat 72 de ani si din cauza durerilor de oase se interneaza la “Baia Sarata” din Deva, o sectie a Spitalului Judetean.

Toate bune si frumoase (atat cat pot fi pentru un bolnav), din cauza gravelor probleme pe care le are la oase, femeii i se prescrie tratament la pat. Ca sa intelegeti, bolnavii care se interneaza aici, daca se pot misca cat de cat, merg pe picioare la fiecare cabinet, unde li se face tratament cu aparate, parafina, masaj etc., iar celor care au afectiuni mai grave si nu se pot deplasa li se face tratamentul la pat. In aceasta categorie se afla batranica nostra.

Asistentele sunt cele care fac treaba si fiecare dintre ele asteapta cate o atentie de la batranica. Unele o primesc, altele, de fapt alta, nu o primeste pentru ca se poarta mizerabil.

Mai concret, sa va reproduc un mic dialog:

– Buna ziua.
– Buna ziua.
– Ce medicamente iei?
– Ce mi-a dat doctorul.
– Sa le vad, unde le tii?
– Uitati, aici, in geanta, am si X si Y, toate inainte de masa (si ii arata unde le tine, adica langa portofelul cu bani)
– Aha, hai sa-ti iau tensiunea.
– Poftiti, dar cat am tensiunea?
– Lasa, ca nu-i treaba ta, doctoru’ tra’ sa stie!
– Celelalte asistente imi mai zic cat am, ca sa stau linistita ca nu-s probleme.
– Da, celelalte, ele mai ies cu cate ceva de aici, eu imi fac doar datoria!
– Bine, sa va dea Dumnezeu sanatate!
– Multumesc, dar numai cu sanatate e cam greu in ziua de azi, la revedere!
– La revedere.

Fiind sambata, cand tot spitalu-i gol, batranica noastra iese pentru cateva minute, mai precis 10, in curte, sa ia aer, si cum se deplaseaza ea greu, pana urca si coboara un etaj, trec cateva minute bune. Intoarsa in salon, isi face un control la geanta pe care tocmai i-o aratase asistentei si constata cu consternare ca-i lipsesc toti banii pe care-i avea in portofel. Nu multi, dar era tot ce avea, adica 130 de lei, cam jumatate din umila-i pensie. Trage scurt o concluzie care pe mine m-a lasat masca: daca nu i-am dat niciun leu ca-i obraznica si vorbeste urat, si-a luat singura!

Batea vantul prin spital, era sambata si majoritatea bolnavilor care se mai puteau deplasa cat de cat erau plecati acasa. Singurii pacienti care mai erau in spital erau cei care aveau probleme serioase de deplasare si nu aveau acceptul medicilor sa paraseasca spitalul, deci nu aveau nici posibilitatea sa caute prin alte saloane prin posetele “colegelor”.

Sa tragem o concluzie sau… adica daca nu dai iti iau?

Pai daca tu esti o mizerabila care vorbeste la per tu cu o posibila bunica, te porti ca un caporal dintr-un lagar de concentrare nazist, confunzi o institutie in care trebuie sa ajuti oameni cu o cazarma nazista, crezi ca e normal sa mai primesti si “atentii”?

Imi pare rau si nu vreau deloc sa denigrez acest spital in care si eu mi-am gasit gazduire si vindecare si de care am fost foarte multumit, aici s-au tratat foarte multe persoane pe care le cunosc si au fost foarte multumite de rezultatul tratamentului de acolo, dar iata ca se strecoara printre oameni care-si vad de treaba si astfel de specimene.

Am intrebat batranica daca i-a spus medicului care o trateaza despre nefericitul eveniment si mi-a zis ca i-a fost jena sa-i spuna, pentru ca medicul este “asa un om cumsecade” si nu merita sa-l supere cu astfel de povesti.

Concluzie: auzi acolo, sa nu-l supere, sa nu deranjeze, sa nu faca scandal, sa nu iasa iures in spital, sa ramana asa, poate ca si-a luat fata dreptul.

Dorinta: sa-i ramana fetei dreptul, si sa-l foloseasca in aceleasi scopuri pentru care era destinat. Nu credeam totusi ca intre asistentele unei institutii de sanatate sa fie astfel de specimene.

Poveste

O batranica de 80 de ani isi cauta un apartament sau o garsoniera cu chirie. Se inarmeaza cu o gramada de anunturi luate din ziarele de specialitate, isi face o lista cu numerele de telefon la care urmeaza sa sune, dupa care incepe apelurile.

– Aveti un apartament de inchiriat pe strada cutare?
– Da, pentru ce perioada doriti?
– As vrea pe termen mai lung.
– Sigur ca da, este tocmai ce ma intereseaza. Sunteti singura sau doriti sa mai locuiti cu cineva?
– Sunt singura, am un venit sigur deoarece sunt pensionara, asa ca nu va faceti probleme.
– Dar ce varsta aveti?
– Am 80 de ani.
– Imi pare rau dar nu ma pot incurca cu persoane atat de in varsta.

Al doilea tip care raspunde la telefon, mai vigilent, dupa ce afla varsta femeii ii spune ca apartamentul tocmai il inchiriase sotia.
Urmatorul, mai mult decat obraznic ii spune franc in fata: ce vrei cucoana sa te duc eu la cimitir?

Si uite asa se termina lista si femeia nu reuseste sa-si gaseasca un apartament de inchiriat. Partea mai regretabila a acestei povestiri este felul in care oamenii te judeca dupa varsta. Eu daca as fi in locul celui care da in chirie locuinta as sta mai linistit stiind ca am acolo un om in varsta, pentru ca ala nu-ti face atata deranj, nu face chefuri, nu sparge usi, nu inunda vecinii, nu da muzica la maxim, iti plateste chiria la fiecare pensie, etc.

Dar fiecare dispune dupa bunul plac asupra bunurilor proprii. De aici si pana a face omul sa planga vazandu-se jignit si fara replica in fata unuia care probabil isi inchipuie ca va trai vesnic, este cale lunga.

Cred ca ar trebui sa fim mai atenti cu batranii, macar prin felul in care le vorbim, pentru ca singura boala de care nu scapa nimeni este batranetea.