2% pentru SMURD !

Am dat 2 % pentru SMURD cand mi s-a cerut pentru ca stiam ce inseamna sistemul de salvare a vietilor omenesti in dificultate.

Am aflat ca s-a cumparat un avion performant cu un milion de euro din banii mei.

Apoi am aflat ca avionul meu de un milion sta intr-un garaj, iar cei care trebuiau sa-l foloseasca s-au prabusit cu un avion de 40 de ani.

Am aproape  60 de ani, dar cu ajutorul telefonului meu Nokia N9 sunt oricand in masura sa trimit oricui coordonatele mele GPS

Nu cred ca din avionul prabusit in Apuseni nu au plecat mesaje cu coordonatele GPS unde se aflau ranitii

Cred ca a fost o mare lispa de coordonare „de la centru”, coordonare care nu lipseste in cazul strangerii de fonduri.

Un brav padurar gaseste epava avionului, asta inseamna ca serviciile noastre nici nu au vrut sa se deranjeze.

Daca la trei ore (timp in care se puteau gasi supravietuitorii accidentului) acei oameni primeau asistenta medicala primara, cred ca aveau viata toti.

Pentru a salva o viata, s-au pierdut doua vieti foarte importante.

A murit o tanara care putea fi peste 10 ani un medic emerit care salveaza sute de vieti, dar a caror aripi au fost taite din fasa.

Un costum de protectie pentru motociclisti s-a dovedit salvator pentru unul dintre membrii echipajului, care a avut cel mai putin de suferit.

Un imbecil, inainte cu o zi, cu permisul de circulatie (auto) susupendat pentru cosum de alcool, se varsa in canalaul Dunare-Marea Neagra din cauza consumului excesiv de alcool si produce pierderea a 6 vieti de om (majoritatea copii). Adica toti ocupantii autoturismului in cauza.

Iovan, in situatia care i-a fost creata de conditiile meteo, isi face datoria si aduce la sol sapte oameni in viata.

Institutiile statului aflate pe pamant nu reusesc sa mentina in viata toti oamenii pentru care s-a sacrificat acest erou national.

Atat am avut de spus.

Ghid practic pentru înscrierea autoturismului cumpărat dintr-o ţară UE

In martie 2013 am cumparat o masina din Italia. Am cautat pe net printre legi si forumuri cu ce trebuie sa fac, de ce documente am nevoie, in asa fel incat sa nu intampin greutati cu autoritatile romane la inscriere.

Nu am gasit mare lucru si a trebuit sa “lupt cu mainile goale”, lucru care m-a determinat sa scriu acest post, care ar putea fi util celor care vor sa faca acelasi lucru.

In Italia, vanzarea-cumpararea se face foarte simplu: te prezinti impreuna cu vanzatorul la un birou ACI (Automobile Club d’Italia) si in cateva minute (10-15) se consemneaza instrainarea masinii, se face radierea din evidentele lor si te alegi cu cateva documente care iti sunt necesare.

Cel mai important document este TARGA care la noi este Cartea de identitate a autovehicului sau brief-ul de la la nemti. Foarte important ca pe acest document sa apara inscrisul prin care se arata ca “carta di circulazione “ originala a fost anulata pentru export definitiv in alta tara UE .

Un alt document important este certificatul de proprietate pe numele tau, de care ai nevoie in tara. Tot aici ti se elibereaza numerele provizorii de circulatie (care sunt din carton) si sunt insotite de un document care atesta nr de zile cat acestea sunt valabile. Aici vei da si o declaratie pe propria raspundere referitoare la traseul pe care urmeaza sa-l urmezi pana acasa. Valabilitatea minima este de 5 zile.

Ultimul lucru pe care trebuie sa-l mai faci este asigurarea (RCA), fara care nu poti circula. Cea mai scurta perioada de asigurare pe care am gasit-o in Italia, de unde am cumparat eu masina, a fost de 5 zile la o singura firma care se numeste SARA (Polizza 5 giorni). Se poate face pe Internet, dar plata poti sa o faci doar la un ghiseu al postei, care – atentie! – are program doar pana la ora 16. Toate astea sunt pe bani (euro) si in total am dat aproximamtiv 200 de euro.

Trebuie sa mai tii cont de cheltuielile de transport, adica combustibil, taxe de autostrada, etc. Ajuns in tara, trebuie sa ai grija sa nu depasesti numarul de zile pentru care ai dreptul de a circula cu numerele de carton.

In Romania te prezinti la ghiseul de inmatriculari pentru a obtine numere provizorii care ti se elibereaza de trei ori pentru cate 30 de zile. Daca nu circuli, poti lasa cate zile vrei intre primele numere si urmatoarele.

De fiecare data cand scoti numere provizorii trebuie sa te prezinti cu urmatoarele documente:

• chitanta CEC de 13 lei reprezentand taxa autorizare provizorie
• brief sau targa in original si copie
• contract de vanzare-cumparare daca intre timp ai vandut-o cuiva (de la birou de copiat acte si intocmit intre vanzator si cumparator), in original si copie
• carte de identitate (buletin) in original si copie
• asigurare RCA pentru 30 de zile – copie
• cerere-tip pentru numere provizorii (de la birourile de copiat acte)
• chitanta de la primarie de 9 lei pentru numere provizorii
• taxa de 40 de lei pentru numere care o achiti la ghiseu

In functie de valoarea asigurarii poti ajunge cam la 100 de lei.

Dupa ce ti-au expirat numerele provizorii, dar eu recomand sa o faci mai repede, va trebui sa o inmatriculezi definitiv. Aici incepe adevarata distractie.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este Registrul Auto (eu n-am stiut, dar te poti prezenta la RAR si in timpul de valabilitate al numerelor provizorii). La RAR se merge cu programare, pentru ca unele sucursale au program foarte incarcat. O poti face telefonic sau pe net. Numarul de telefon – unic pentru toata tara – la care se poate face programarea este 021.9672.

Aici ai nevoie sa ti se elibereze urmatoarele:

• Certificat de autenticitate (care este valabil doar 60 de zile)
• ITP (inspectia tehnica periodica)
• Carte de identitate a autovehiculuilui (romaneasca)

Toate astea pe mine m-au costat 425 de lei, dar poate sa difere pretul de la o masina la alta sau de la o sucursala la alta. Interesant este ca nu am gasit niciun tarif pe site-ul RAR.

Dupa ce ai documentele de la RAR te duci la ANAF sa-ti calculeze valoarea Timbrului de mediu (o poti face si tu pe site-ul celor de la ANAF).

Platesti si obtii chitanta de care ai nevoie mai departe.

Iata lista documentelor de care ai nevoie la inmatricularea definitiva:

• Cere-tip (se obtine de la biroul de copiat acte)
• Fisa de inmatriculare (o obtii de la birou de copiat acte, dar trebuie completata de primarie)
• Cartea de identiate a autovehiculului (de la RAR), original si copie fata-verso
• Contract vanzare-cumparare (daca ai vandut-o sau cumparat-o in perioada numerelor provizorii)
• Carte de identitate (buletin) original si copie
• ITP (de la Registrul Auto Roman)
• Asigurare RCA copie (ti se face una provizorie , apoi dupa ce ai numerele se face cea cu care vei circula)
• Chitanta de la ANAF prin care demonstrezi ca ai platit timbrul de mediu
• Taxa de inmatriculare (de la primarie, dar atentie ca nu ti-o elibereaza pana nu ai fisa de inmatriculare intocmita si semnata)
• Taxa de talon (de la CEC)
• Certificatul de autenticitate (de la RAR)
• Documentele de inmatriculare straine (targa sau brief, actul de radiere, placutele de inmatriculare straine)
• Contravaloarea placutelor de inmatriculare o vei achita la ghiseu si difera daca vrei numere preferentiale (40 de lei pentru „ce vine la rand” sau 85 pentru numere preferentiale)

Numerele si o dovada ti se elibereaza in aceeasi zi daca prezinti actele cu cel putin doua ore inainte de sfarsitul programului de la ghiseu. Certificatul de inmatriculare il primesti prin posta in cateva zile lucratoare (3-4).

Nu va bucurati prea tare, cum am facut eu, si aveti grija sa nu parasiti localitatea fara sa va cumparati rovinieta! Eu am uitat de ea dar am aflat ca se poate plati pana la ora 24 a zilei in care te-a depistat (sau banuiesti ca te-a depistat) una dintre camerele lor, fara sa ti se dea amenda.

Pentru numerele provizorii nu se plateste rovinieta!

Cam astea ar fi aventurile prin care trebuie sa stiti ca veti trece obligatoriu daca va hotarati sa inmatriculati o masina adusa dintr-o tara UE. Sper sa va fie de folos acest ghid.

Cum sa nu-ti bagi piciorul in administratia financiara locala?

Dupa ce te chinui sa dai 3.500 de lei „timbru de mediu” pentru inmatricularea unei masini, te astepti sa-ti vina o citatie acasa de la firma de mai sus, prin care sa te anunte ca desi tu nu ai mai avut activitatea purtatoare de impozite timp de cel putin 7 ani, trebuie sa platesti un impozit pentru asa ceva, ca daca nu, iti face o mica poprire pe conturi.

Ca sa fie ei siguri ca nu se insala, iti fac poprire pe toate conturile de care dispui, chiar daca suma de care au nevoie se poate achita dintr-un singur cont.

Deci daca le datorezi, sa zicem, 1.000 de lei si tu ai intr-un cont 1.100, iar in celalalt 2.000 de lei, administratia finantelor publice iti pune poprire pe ambele conturi, iar daca tu esti prin Elvetia sau Maramures, n-ai dect sa iei bani imprumut de la prieteni daca vrei sa te intorci acasa pentru a le putea da muje celor de la la finante, in direct (adica la ghiseu).

Iei bani imprumut pentru ca cele doua conturi sunt blocate ca asa vrea muschii lor si nu te poti apropia de banii tai.

O sa ziceti ca daca am ajuns la poprire e clar ca datorez o suma acestei administratii, dar daca ce zic ei ca le datorez este fals si se datoreaza unei neglijente facute de o fiinta care a luat postul (jobul) pe vaginelul ei stramt de care-i placea directorului de administratie?

Pai sa-mi fie cu iertatare, dar numai asa imi imaginez ca s-a intamplat, de vreme ce eu am inchiriat un apartament acum 7 ani, pentru 2 luni, unei firme, dupa care am incheiat colaborarea si am si platit impozitul pentru acest venit, iar acuma trebuie sa platesc aceasta taxa cu penalizari.

Bun, sa zicem ca voi da adiministratia asta de kk in judecata si voi castiga sau nu, dar pana atunci, daca vor muschii lor, imi pot pune poprire pe tot ce castig eu, si daca am in doua conturi diferite sume care depasesc datoria catre ei, eu nu am acces la banii mei doar daca ma duc la domniile sale si ii rog frumos sa-mi ridice poprirea de la una din banci!

Pai sa-mi faceti ceva ce se face pe centura, domnilor finantisti de acolo de unde primesc eu popriri din astea abuzive!

Am mai discutat cu ceva lume si se pare ca este o orientare generala venita din partea guvernului, care a dat ordin sa se urgenteze cu orice pret recuperarea datoriilor catre stat de la amarasteni (ca doar n-or lua de la marii capusari ai statului), iar slugile de la finantele judetului trebuie sa se execute cu orice pret, daca mai vor serviciu la statul degeaba.

Noroc ca mai tine unu’ altu’ cu justitia asta, sa fie cat de cat dreapta si sper ca pot sa le demonstrez ca fac abuz pupincurist. Am inteles ca unii sefi de astfel de administratii au mai platit si cu functia, asa, ca mister Sauca sau cum te-o chema, en garde!

Pentru oamenii care inca n-au patit chestii de acest gen nu am decat o ponta: votati tot asa!

Cum mi-am făcut propria afumătoare

Pentru că am început să vă arăt cum se fac unele chestii, şi din nou îi “avertizez” pe cei care ştiu mai multe că pot să completeze prin comentarii, azi aş vrea să vă arăt cum am construit o afumătoare şi cum o folosesc.

Pentru început, vă mărturisesc că am căutat pe Internet un model de afumătoare, dar nu am gasit exact ce mi-am dorit şi atunci am trecut la fapte. Am zis că nu mai vreau să consum tot felul de mezeluri în care nu am încredere, iar ce pun eu acolo ştiu sigur că nu conţine tot alfabetul cu litere mari (E, B, C etc.)

Construcţia în sine nu este mare filozofie, pentru că e vorba de patru pereţi şi un acoperiş în care să intre fum, iar “marfa” din interior să se afume. Problema cea mai importantă la afumături este pregătirea materialului care urmează să fie afumat.

Dar să trecem la partea cea mai simplă, construirea afumătorii.

Eu am considerat că 1,2 m pătraţi cu o înălţime de 2,50 este suficientă pentru nevoile unei familii nici prea mari, nici prea mici.

Aşa că am trecut la treabă, am cumpărat 5 placi de OSB care se livrează la 1,25/2,50 m, nişte stâlpi de lemn de aproximativ 15 cm lăţime şi înălţimea în funcţie de nevoile din teren, adică pentru înălţime – 2,5o m iar pentru bază –  1,25 m.

Am confecţionat baza şi acoperişul de aceeaşi formă şi având aceleaşi dimensiuni, aşa cum se vede în poză:

Am pregatit un fel de fundaţie pe care am umplut-o cu bolovani şi de asemenea am mai săpat un “focar” în care urmează să se facă focul “de la distanţă”.

Apoi am trecut la construirea în sine a afumătoarei prin aplicarea de o parte şi dealta a pereţilor din OSB. Sigur că între timp mai apar nişte dichisuri sau amănunte pe care fiecare le rezolvă în felul său:

Cam acesta ar fi scheletul pe care apoi l-am îmbrăcat în OSB:

Vremea proasta nu mi-a permis să fac imagini mai frumoase, dar cam aşa arată “construcţia” dupa ce am completat-o cu pereţi şi uşă cu balamale:

Bineînţeles că am cimentat interiorul, aşa cum se vede aici:

Aşa arăta înainte de prima “şarjă” de fum:

Şi acum iată câteva afumături:

Gata.

Ţuica din Ardeal

Articol fără poze, le-am pierdut. Îmi pare rău.

Ziua mea am sarbatorit-o prin munca, adica am fost invitat la un cazan de ţuică, sa vad cum se face.

Desi mai participasem la astfel de activitati, mi-a fost dor sa imi aduc aminte, asa ca am acceptat invitatia si incerc sa va arat si voua procesul de producere a tuicii din prune. Sunt convins ca multi dintre voi stiu cum se face tuica, dar sunt de asemenea multi care inca n-au aflat, asa ca va pun la dispozitie ceea ce am invatat si eu.

Pentru inceput, trebuie sa fii convins ca prunele culese sunt coapte. Ele se aduna in recipiente de mare capacitate (1.000 – 1.500 de litri), din lemn, numite căzi, unde se lasa sa fermenteze. Materia rezultata din fermentarea prunelor se numeste borhot si ea va constitui materia prima din care se produce tuica.

Dupa ce procesul de fermentare a luat sfarsit (la sfarsitul toamnei, cand incep zilele mai reci), se formeaza deasupra borhotului o crusta numita pat. Trebuie avuta mare grija ca acest pat sa nu se sparga, lucru care ar dauna calitatii tuicii.

Din cazi, borhotul se transporta in galeti la cazanul de tuica.

Distractia de abia acum incepe.

Dar sa va descriu cazanul. El este compus din mai multe elemente, toate din cupru, si este asezat pe un cuptor cladit din caramida, de preferinta refractara, la fel ca o soba, dar ceva mai mare.

Cazanul propriu-zis este un recipient a carui capacitate poate fi de 90, 100 sau 120 de litri sau mai mare, in functie de cantitatile de borhot pe care proprietarul stie ca le va introduce in el. Insa cel mai des folosit este cel de 120 de litri.
Deasupra lui este palaria cazanului sau comănacul.

Interesant este ca acesta, in momentul cand se monteaza pe cazan, se izoleaza cu un amestec de faina cu apa, un fel de maia, la fel cum se izoleaza si de piesa urmatoare pe care o puteti vedea in poza si care este o teava mai groasa care se numeste cal.

In timp ce focul arde in soba de sub cazan, borhotul fierbe si produce niste vapori care se acumuleaza in comanac si de deplaseaza prin cal spre o serpentina din cupru care se afla intr-o alta cada plina cu apa rece. Aceasta apa se improspateaza continuu pentru a nu se incalzi.

Mai jos vedeti cada in care este serpentina de cupru si care in ansamblu se numesc răcer.

Aici se produce minunea, vaporii proveniti din borhot se condenseaza si pe teava va curge mult asteptata tuica. La inceput cu o tarie foarte mare, aproximativ 75 de grade alcool, ca la sfarsit sa aiba forte putine grade, adica vreo 9-10.
Cantitatea de tuica care curge din racer se aduna intr-un alt recipient, numit laităr.

Acesta este si el cu dichis, in sensul ca are un indicator din lemn (la fel ca joja care masoara nivelul uleiului la motoarele autoturismelor), cu ajutorul caruia iti poti da seama ce cantitate de tuica a curs in laitar. La cazanul de 120 de litri, acest recipient are o capacitate de 25 de litri.

Daca producatorul vrea sa scoata tuica mai tare, atunci nu-l lasa sa se umple si opreste mai putina tuica. Insa din racer va curge in continuare condensul rezultat din borhot, acesta numindu-se vodcă.

Aceasta se aduna intr-un recipient separat, iar la sfarsit se introduce din nou in cazan impreuna cu o cantitate mai mica de borhot si din el va rezulta o tuica mai tare.

Vedeti mai jos laitarul si cum cuge tuica in “domnia sa”.

In tot acest timp de “fabricare” a tuicii se mai pune pe foc si se da la o manivela care are rolul sa amestece borhotul, pentru ca prunele din el sa nu se lipeasca de cazan (gospodinele cunosc fenomenul de la cratite sau oale).

Tuica rezultata este undeva pe la 35-40 de grade, in functie de cum vrei s-o lasi – mai “scurta” sau mai “lunga”, dar se poate produce pălinca, asta insemnand ca toata tuica rezultata sa se mai introduca odata in cazan si sa fiarba din nou, rezultand un alcool de la 55 de grade in sus dar in cantitati mult mai mici.

No, cam asta este, fratilor, cu ţuica din Ardeal, insa nu uitati ca rezultatul imediat este un lichid putin cam tulbure si “crud” cum ii spun localnicii si ea de obicei are gustul acela bun si dulceag abia dupa limpezire si ingalbenire in butoaie de dud, iar la fel ca vinul, este mai buna pe masura ce imbatraneste.

Va doresc pofta buna, daca sunteti amatori!

55 e mult?

Astazi fac 7 luni… de cand n-am mai scris pe blog!

Si am zis ca ar trebui sa-mi corectez putin atitudinea fata de net si mai ales fata de cei care totusi mai arunca pe aici cate o privire. Asa ca iata-ma din nou la “munca”, nu ca as avea sau nu un subiect important (doamne, cate am ratat pana acum!), dar tot primesc felicitari si am uitat de ce.

Dupa ce m-am uitat in buletin mi-am dat seama ca dintr-o data fac 55 de ani. Ce chestie, daca nu era “domnu’ net” eram pe cale sa uit.

Acuma ce sa mai zic, ma las felicitationat, va multumesc tuturor celor care mi-ati dat de veste ca-i ziua mea si va doresc sa ajungenti si voi la varsta mea fara reparatii capitale, iar celor care ati trecut de ea sa va simtiti de 55 si la 155!

Incerc sa fac si o promisiune, nu ca m-as lasa de fumat, dar ca poate sigur voi scrie mai des pe blog, daca nu zilnic. Va urez tuturor tot binele din lume!

La multi ani!

Astazi e ziua mamelor, bunicilor, sotiilor, surorilor, nepoatelor, prietenelor, colegelor si a tuturor cunostintelor nostre de gen feminin.
Sa le iubim, sa le respectam, sa le daruim macar azi cate o floare si sa le spunem:

LA MULTI ANI!

Badea isi da din nou cu stangu-n dreptu’

Din greseala am uitat televizorul pe antena 3 si pana m-am intors de la buda a si aparut badea sa faca gimnastica pentru handicapati.
Eu am niste senzori, la fel ca si cei de la sistemele de prevenire a incendiilor, iar cand acestia sesizeaza vocea lui badea incepe sa sune o alarma, asa vreo 2 minute dupa care televizorul este setat sa se inchida automat.

Intamplator am fost pe faza si am anulat functia de oprire sa vad ce mai zice frizatu’, ca de mult nu i-am mai auzit aberatiile. Se pare ca mai nou este in mare razboi cu Ponta, care a indraznit sa-i dea lui calculele peste cap si s-a dat cu bunul simt.

Cel mai tare insa m-a deranjat faptul ca l-a facut “destept” pe Ugureanu, in stilul sau caracteristic, adica vezi doamne ce mare scula e asta daca a terminat niste studii pe afara, ce scula de bascula e daca a fost omul promovat in niste “demnitati” de care nu tot mirceanu poate beneficia (ca asa-i la mogul, invarti acelasi surub pana-ti amortesc mainile).

Badeo draga, nici daca iti dau imprumut diplomele lor Gadea si Ciutacu tot nu reusesti sa ajungi la glezna lui Ungureanu.

Ala este intr-adevar un intelectual care a si ramas cu ceva dupa si-a terminat studiile, are o memorie pa care si Vadim Tudor cred ca este invidios, vorbeste niste limbi straine care pentru tine sunt foarte straine, are un IQ la care tu visezi sa-ti fie contul in euro,
si mai ales nu se apleaca sa-ti raspunda la mitocaniile-ti stiute. (las c-o fac io).

Asa ca dupa doua zile de serviciu, s-a gasit ciumpalacul sa critice premierul care vezi doamne a suparat alcoolicii care stau la bere in timp ce armata le face partie prin sat, dar numai dupa ce i-a dat “verde” CTP-ul, cel pe care a incercat sa-l jignesca odata si a vazut ca nu e cazul.

Mai jurnalistilor cu facultati dupa care nu ati reusit sa faceti cariera, Ungureanu nu e chiar cel pe care credeti voi ca l-ati gasit de fraier, el a spus clar ca se refera la primari, acei primari care platesc bani din buget celor care nu au de lucru si stau acasa,
celor care oricand este nevoie, pot fi chemati sa execute munci in folosul obstii, deci si la deszapezirea ulitelor satului.
Asa se justifica si expresia conform careia nu ar mai trebui platita lenea.

Dar voi ce sa intelegeti, ca daca nu-i cu plus si minus, sau mai precis daca nu-i platit de mogul, n-are sens. Hai, la treaba fratilor, lasati gargaragii sa faca spume la gura ca oricum nu ne tine de cald si nici nu ne apara de viscol!

Mare e Dumnezeu!

Cine a zis ca pe romani, daca sunt credinciosi, nu-i ajuta Dumnezeu?

Avem dovada cea mai elocventa in aceasta iarna, dupa ce toti patronii de pensiuni de la munte nu de mult se rugau domnului sa le dea si lor ceva zapada, ca in ritmul acela nu mai vin turistii sa se dea cu schiurile sau saniile. Domnul a aplecat urechea la rugamintea lor si le-a dat, dar le-a dat prea multa, ca dovada ca domnul nu are masura cand e vorba de niste credinciosi prea devotati, si nu tine cont de efectele colaterale atata timp cat credinciosii beneficiari pot fi multumiti.

Acum, aceiasi credinciosi se roaga domnului sa o lase mai moale cu zapada, mai ales pe drumurile de acces spre pensiunile lor, ca degeaba avem zapada pe partii daca avem si pe sosele, iar cotizantii nu pot ajunge la cabana “trei brazi”.

Trebuie sa ne hotaram, dragi tovarasi, de partea cui suntem, ori vrem zapada din belsug si ne dam cu schiurile pana la primavara, ori vrem o incalzire globala fara zapada si cu ierni blande ca in sudul Italiei. Daca vrem zapada cum aveam odata, atunci trebuie sa ne asumam si faptul ca aceasta nu va face diferenta dintre partiile de pe valea Prahovei si DN-urile care conduc spre acestea, iar daca vrem sa circulam iarna ca si vara, atunci sa nu ne mai rugam domnului sa ne dea zapada din belsug, ca sa avem si noi turisti la munte.

Pe de alta parte, zapada vine in fiecare iarna, mai mult sau mai putin, dar vine, gasindu-ne de fiecare data nepregatiti, insa adevarul e ca in fiecare an, firmele care sug bani de la buget in urma unor licitatii de profil sunt pregatite doar sa stea in stand-by, sa fie in garda, sa-si plateasca muncitorii, dar sa nu consume combustibilul alocat, iar daca trebuie sa o faca, sa se planga guvernului ca activitatea de deszapezire nu este rentabila, dar vin ei cu bani de acasa, si suplimenteaza, numai sa dea bine la imagine.

Poate Dumnezeul care da zapada si, daca “vrea muschiul lui”, da si o caldura care sa topeasca zapada si sa porneasca niste inundatii la fel de interesante ca si inzapezirile, va da ocazia peste putin timp sa se afirme si noul val de politicieni tineri in felul lor de a salva tara in situatii de urgenta. Atunci vom putea si noi sa vedem cu cine trebuie sa votam, cine ne-a salvat de la dezastrul inerent la care eram expusi.

Ungureanu, care se pare sa nu fie chiar Ungur-buleanu, (glumesc ca d’aia-s ruman), va avea o sarcina foarte grea, dar sunt convins ca este omul care “va face diferenta” (cum le place astora de la sport sa zica) si va demonstra ca tineretul asta in care am eu mare incredere o sa duca tara si la bine prin greu si la decenta prin bun simt. Este o problema de timp, dar cum timpul inseamna bani, s-ar putea sa ne coste ceva. Sa speram ca va merita costul.

Despre cei care s-ar putea sa mai respire sub nametii de zapezi, numai de bine!

Boc se relaxeaza la Cotroceni :)

Pentru cei care mai tin minte, pe vremuri, Geoana se relaxa in SPA-ul lui Vantu. Ultimele stiri ne dau de inteles ca Boc se relaxeaza in SPA-ul lui Base de la Cotroceni.

Parerea mea este ca marinarul o sa-l invete pe Bocutz sa se dea la fund (adica sub apa) si acolo ii va povesti prin semne ce are de facut in continuare ca treaba sa iasa bine. Dupa ce se va fi uscat cu feonul, Bocutz va veni in fata natiunii sa ne povesteasca, nu-i asa, care-i șmenu’ cu huliganii astia care nu se mai opresc dracului.

De remarcat si parerea fetelor de la conducere, care sustin ca nu poti sa-l inlocuiesti pe Bocutz cu Ponta. Total de acord, daca privesti aceasta din curtea puterii!

Altfel daca te uiti din piata, el poate fi inlocuit cu orice persoana care stie sa ia notite si sa dea mai departe de la sefu’.

Numa’ zic si io.